E trist să plâng mai mult pierderea unui tată pe care nu l-am avut niciodată, decât cel care a fost. Rămân în urmă toate amintirile despre o realitate în care lucrurile rele nu le anulează pe cele bune, dar nici invers.

Am ales să stau departe și să-l țin la distanță nu ca să-i fac lui rău, ci să îmi fac mie bine. Pentru că acum pot să aleg și am dreptul să o fac.

Pentru că uneori cel mai mare bine pe care poți să-l faci cuiva este să nu-i faci rău. Sau să-l lași în pace. Și înțelegi că viața ta nu este despre el, ci despre tine.

Astăzi mă gândeam la mama cu durere, la bunica cu dor, la alte femei care îmi sunt ca o mamă cu drag, la mine cu speranța de a fi o mamă mai bună, dar în același timp la cei care n-au avut șansa să-și cunoască mamele, la cei răniți sau abandonați, la cei care nu le mai au, sau la cei cărora…

Astăzi se împlinesc 15 ani de când mama a abdicat de la rolul ei de mamă. Iar durerea în loc să se diminueze se tot adună, pentru că mama ține să-mi demonstreze de câte ori are ocazia că a vorbit serios. Aș vrea să pot spune ceva care să îndulcească realitatea, dar cred că singurul lucru bun este…

Tu poți să te prefaci cât vrei, dar nu-mi poți cere mie să fac asta.

Și pentru că la rândul meu am trecut prin asta, încă mă doare să văd înverșunarea oamenilor cu care blamează victimele și apară abuzatorii. Inclusiv în cadrul bisericilor și cu atât mai mult cu cât cel acuzat are o imagine bună. Abuzul nu anulează tot ceea ce a făcut bun acel om, la fel cum nici…

Văd mulți oameni înverșunați în războiul educației sexuale și nu mă îndoiesc de faptul că fiecare urmărește binele copiilor. Însă cred că biserica ar avea mai multe de câștigat construind propria strategie decât încercând să dărâme strategiile altora. Și dacă pe lângă promovarea principiilor bune…

Un copil educat are șanse mai mari să devină un adult echilibrat și responsabil. Rectific: un copil bine educat. Și dacă este valabil pentru educația de acasă, la fel cred că și educația din școală, fie ea și sexuală, nu se poate face oricum. Dar făcută corect și adaptată la binele copilului cu…

Am fost o mincionoasă, de cele mai multe ori ca să-mi acopăr greșelile pentru care eram pedepsită. Sporirea pedepselor din partea părinților (să mă corecteze) n-a fost o idee care să prindă la mine, pentru că nu m-au ajutat să fiu mai cuminte, ci să mint mai cu stil. Și pentru că am vrut să evit…

Biserica nu este de vină pentru pedofilii din mijlocul ei, ci responsabilă față de victime.

Pentru că durerea vine de unde aștepți mângâiere și ajunge fix în adâncul sufletului, locul în care doar ființele pe care le iubim ar putea intra.

Sunt foarte multe de spus despre narcisiști și implicațiile pe care le au în viața noastră, dar le luam pe rând. Este important să îi recunoaștem și să facem diferența între ce este real și ce este indus, să creștem șansele de a le limita puterea și influența. Pentru că narcisiștii au capacitatea…

Când mă întreabă cineva ce-am făcut de am așa copii faini, le spun că prea puțin. Este meritul lui Dumnezeu, nu al meu. A compensat atât de bine toate neajunsurile mele, ba chiar a făcut mult mai mult decât aș fi putut să fac eu vreodată cu toate cărțile de parenting citite, cu tot instinctul…

Dacă m-ar întreba cineva care a fost cea mai grea perioadă din viața mea, aș spune fără să stau pe gânduri: atunci când am realizat că mama nu mă iubește. Sună dur, știu, pentru că în felul ei mi-a oferit afecțiune și s-a îngrijit de nevoile mele de supraviețuire, dar cu daune sufletești foarte…

Cuvintele astea le scriam acum un an. De atunci chiar a urmat anul speranței, anul în care Dumnezeu mi-a dat asigurări și reasigurari că sunt în mâna Lui, în planul Lui, în inima Lui, in dragostea Lui. Au fost și momente grele, dar când Îl simți pe Dumnezeu acolo, trăiești și vezi totul din altă…

Este trist că multe victime nu sunt luate în seamă atunci când încearcă să vorbească, iar când se ajunge la o tragedie sunt invinovățite că n-au spus. Mulți oameni nu par periculoși și ajung să fie considerați așa doar atunci când o comit grav și este prea târziu să avem confirmarea, pentru că nu…

Miracol este fiecare om ce mi-a fost alături în această perioada grea. Miracol a fost modul în care m-am simțit încurajată. Miracol a fost fiecare răspuns pe care l-am primit și fiecare certitudine ce răspundea incertitudinilor mele. Miracol a fost modul în care m-am văzut prin ochii lui Dumnezeu…

Mă gândesc de ceva vreme dacă să scriu toate astea, pentru că nu reușesc să le pun într-o formă potrivită. Mai încerc. De data asta despre mine, despre ceea ce îmi provoca teamă, rușine, vinovăție, autocondamnare și sfârșind cu resemnarea că a trecut și nu mi-a afectat viața, deci n-a fost chiar…

Nu ne dorim să se întâmple, sau cel puțin să nu existe lângă noi. Dar ce facem dacă realitatea arată altfel decât ne dorim? Încercăm să prevenim. Iată doar câteva aspecte, dar cu siguranță pot fi găsite soluții mai multe și mai eficiente pentru ca abuzul sexual  în cadrul bisericilor să fie…

Te iubesc așa cum pot eu, nu așa cum vrei tu. Te iubesc pe tine ca și om. Însă nu-ți iubesc ipocrizia și nu îți încurajez așteptările nerealiste. Cu atât mai mult comportamentul bolnav. Tu încă ai impresia că ți-ai jucat perfect rolul de tată, iar eu trebuie să-mi joc la fel de perfect rolul de…

Tată, știi că nu m-am întrebat niciodată "de ce eu?" Ci de fiecare dată m-am întrebat "de ce tu?" De ce tocmai tu, cel care ar fi trebuit să mă iubești și să mă protejezi, tu mi-ai rupt cele mai importante bucăți din suflet? Stai liniștit, sunt la locul lor acum, pentru că altfel n-ar fi existat…

Mi-am întrebat pastorii dacă nu cumva fac mai mult rău decât bine vorbind deschis despre abuzul sexual în cadrul bisericilor. Mi s-a răspuns tot cu o întrebare. "Domnul Isus de cine ar avea grijă? De victime? De abuzatori? Sau de imaginea unor biserici? Că de imaginea Lui, Dumnezeu are grijă…

Dacă cineva stârnește-n tine orice urmă de sentiment, te simți în pericol și te închizi mai tare. Când cineva încearcă să ți se apropie de suflet, te îndepărtezi. Și dacă totuși cumva reușește să-ți ajungă la inima, fugi încotro vezi cu ochii. Decât să mai intre cineva în inima ta, mai bine o scoți…

Nedreptatea mi se parea cel mai greu de suportat. Dar a fost pentru mine ca o minune. O minune care nu a lasat sa se lipeasca de sufletul meu toate cuvintele murdare si mincinoase. Nu m-am vazut niciodata asa cum spunea el, pentru simplul fapt ca stiam ca nu are dreptate dupa ce daduse atatea…

Ani de zile m-am invartit in cercul suferintei facand pasi marunti intr-o directie pe care nu o percepeam foarte clar. Unii m-au ajutat, altii mi-au consumat si putinele resurse pe care le mai aveam. Am ajuns intr-un punct mort din care aveam impresia ca nu voi mai iesi niciodata.

Atat de frecvent se transforma furia in depresie incat am putea reformula o definitie profana a depresiei in felul urmator: "depresia este furia intoarsa spre sine."

In esenta, negarea este antiteza marturisirii. Negarea este cea mai puternica si daunatoare atitudine cu care vei avea de luptat in adancul sufletului tau si adevarata vindecare nu poate incepe inainte de a fi scapat de ea.

Daca reusesc sa fiu partenerul ideal, atunci pot sa-l fac mai bun si pe tovarasul meu de viata. Astfel imi pot implini acea fantezie din copilarie care spunea ca, daca as fi un copil perfect, as putea cumva sa indrept lucrurile din familia mea.

Exista vindecare dar procesul este dureros. Problemele se agraveaza din ce in ce mai mult, nefericirea devine mai profunda. Ranile trecutului continua sa sangereze. Efectul ne impiedica sa mai vedem clar realitatea: facem aceleasi greseli iar si iar, in tot acest timp ghidandu-ne dupa ceea ce…

Te-au luat parintii in brate cat erai copil? Se imbratisau intre ei? Iti poti aminti o situatie precisa cand ai mers la ei cu o problema si ai fost intr-adevar ascultat? Te-au leganat in bratele lor in timp ce le povesteai cum a fost la scoala? Te-au dus in diferite locuri? Ati facut ceva impreuna?…

Ranile nu se vindeca cu timpul, ci se agraveaza daca nu sunt tratate.

Imaginati-va un copil inaintea varstei de 3 ani cum incepe sa tremure si face pe el de frica (la propriu) cand aude cheia invartindu-se in usa. Seara, cand alti copii adorm in bratele parintilor cu povesti linistitoare, pentru acest copil incepe cosmarul.

Abuzul sexual este orice contact sau interactiune (vizuala, verbala sau psihologica) intre un minor si un adult, in care minorul este folosit pentru stimularea sexuala a abuzatorului sau a oricarei alte persoane.

Pentru ca nu da bine. Pentru ca doare. Pentru ca ne copleseste rusinea. Pentru ca riscam sa fim pusi la zid si executati public.  Pentru ca suntem prea mult judecati si prea putin intelesi. Pentru ca nu ne crede nimeni. Pentru ca riscam sa ne trezim singuri in toata lupta asta grea.

Ce va trece prima oara prin minte cand auziti de pedofilie? Ca se intampla pe undeva prin lume, la altii, nu la noi. Stim ca sunt cazuri izolate care apar la stiri din cand in cand, fara sa fim constienti cati umbla liberi printre noi.

Daca nu il vezi, nu inseamna ca nu exista. Daca nu-l auzi, nu inseamna ca nu urla. Daca nu il simti, nu inseamna ca nu distruge. Abuzul sexual este o realitate care trebuie schimbata, nu protejata.

Tacerea este arareori rupta. Putini copii sau adolescenti ii spun unui parinte, unui prieten sau profesor despre abuz. Acesta ramane un secret intunecat timp de ani de zile, daca nu pentru totdeauna.

Este cunoscut faptul ca abuzatorii sexuali vor abuza, cel mai probabil, din nou. Abuzul nerezolvat permite adesea abuzatorului sa faca rau si altora in viitor.

Multe victime ale abuzului si-au pierdut copilaria si adolescenta. Nu au invatat niciodata sa se bucure de faptul ca sunt speciale, iubite ca nimeni altcineva si ca sunt o sursa de bucurie pura.

"Nu trebuie sa pastrez un val de taina si rusine peste trecutul meu, dar nu mi se cere sa impartasesc trecutul cu oricine consider ca nu este vrednic de incredere si nu este sensibil".

Cine este copilul invizibil? O persoana care si-a dorit mereu sa fie invizibila, in anumite etape ale vietii si avand diferite motivatii....

Am crescut in familia perfecta si am fost abuzata sexual de catre tatal meu, la o varsta frageda. Ceva nu are logica aici, stiu. Dar am scris si am sters pana am obosit, fara sa reusesc sa gasesc cele mai potrivite cuvinte care sa redea corect experienta asta. Incerc sa reformulez.