Cine este copilul invizibil? O persoana care si-a dorit mereu sa fie invizibila, in anumite etape ale vietii si avand diferite motivatii.
In copilarie, din cauza abuzurilor tatalui, imi doream sa nu ma mai vada nimeni. Sa fiu prezenta, dar sa nu fiu vazuta. Singurele momente in care nu imi doream asta, era cand aveam nevoie de afectiunea mamei care era conditionata si parea ca nu ma vedea, sau chiar daca ma vedea, privirea ei trecea prin mine.
La maturitate imi doream sa devin invizibila pentru ca oamenii sa vada dincolo de aparente. Ceea ce se simte, nu doar ceea ce se vede. Am realizat ca am de facut niste schimbari cu mine. Ca dincolo de zidurile pe care le-am construit in jurul sufletului meu ca sa nu patrunda suferinta, nu patrunde nici bucuria. Ca lucrurile care conteaza cu adevarat sunt cele care se simt, nu cele care se vad. Ca cele maii valoroase amprente in vietile oamenilor raman in primul rand prin ceea ce suntem pentru ei, nu doar prin ceea ce le oferim. Nu cele care ating trupul, ci sufletul.
Acum imi doresc sa fiu din nou invizibila pentru cei care ma citesc. Imi las aici sufletul, cea mai importanta parte din mine, insa deocamdata cam atat: pentru ca am o familie si persoane dragi pe care vreau sa le protejez, nu sa le expun. Imi doresc sa vorbesc deschis si corect despre experientele din viata mea, iar pentru asta imi asum faptul ca sunt aici persoane importante pentru mine si care ma cunosc, astfel ca oricand ma pot trage de maneca atunci cand considera ca nu sunt destul de transparenta sau pot sa intervina atunci cand considera ca este cazul. Pentru cei care nu sunt siguri sau banuiesc cine sunt, ii rog sa fie discreti si sa ma abordeze in privat pentru detalii suplimentare.
Nu am nimic de ascuns, doar de protejat. Multumesc pentru intelegere si sustinere!