Titlul nu sună bine, știu, dar de fiecare dată când apare o știre despre abuzuri sexuale din cadrul bisericii în spațiul public, suntem obișnuiți să căutăm vinovați. Și primul “inamic” spre care se îndreaptă opinia publică este biserica.

Am mai vorbit despre acest subiect nu pentru a arata cu degetul, ci pentru a trage un semnal de alarmă. Oricum se vorbește. Aș vrea să spun că e ușor de găsit perspectiva corectă, dar nu pot.

Biserica, la fel ca societatea, sunt formate din oameni. Pedofilii, această categorie aparte, sunt în general excluși și izolați (închiși) atunci când sunt descoperiți. Până atunci, umblă dezlegați și deghizați printre noi fie că sunt în biserica sau pe stradă. Și de cele mai multe ori sunt capabili să se camufleze atât de bine încât nimănui să nu-i vină să creadă atunci când o victima îndrăznește să vorbească.

Sincer, n-aș putea trata separat subiectul pedofililor din biserică, față de cei din societatea laică. Singura diferență pe care o văd este că biserica le oferă un motiv în plus de camuflaj. Atât.

În rest, la fel cum societatea nu-i poate descoperi și controla fără ajutorul oamenilor, nici biserica nu are la dispoziție mijloacele necesare. Acolo este locul unde oamenii sunt primiți cu brațele deschise și îndrumați să se apropie de Dumnezeu. Nu-și asumă rolul poliției locale să cerceteze fiecare om în parte și să pună sub semnul întrebării viețile tuturor. Nu biserica poate schimba viața unui om, nici o altă instituție, ci Dumnezeu.

Viața mea este strâns legată de biserică și totuși am trecut prin abuzul sexual. Nu o spun cu ușurință. Și totuși biserica mi-a fost cel mai mare sprijin în cel mai cumplit coșmar și modul prin care Dumnezeu mi-a schimbat inima și viața.

Aș vrea să îndrept atenția spre ceva mai constructiv: în loc să căutăm vinovați, mai bine găsim soluții.  Să nu ne întrebăm ce poate face biserica, sau societatea, ci mai degrabă ce am putea face fiecare dintre noi: să deschidem ochii, să ascultăm, să încurajăm, să indrumăm, să acordăm credit, să ne pese.

Biserica nu este de vină pentru pedofilii care se ascund in mijlocul ei, ci responsabilă față de victime. Responsabilă să prevină, să își asume, să informeze și să se informeze căutând adevărul, să ajute victimele și să colaboreze cu autoritățile competente care instrumentează astfel de cazuri. Să nu facă din asta un subiect tabu, ascunzându-se sub o imagine impecabilă. Pentru că victimele sunt mai importante decât imaginea.