Vindecarea este un proces de durata care nu se incheie odata ce au fost parcursi niste pasi, insa este esential sa stim ca ne aflam pe drumul cel bun si in directia corecta. Si mai ales, este diferit de la o persoana la alta in functie abuzul suferit, durata, context, personalitate, sau alti factori. Vindecarea aduce cu sine schimbarea si reabilitarea.

1. Prima etapa ajuta victima abuzului sa simta si sa-si asume emotiile (descoperirea de sine).

2. A doua etapa o ajuta sa-si gaseasca libertatea de a-si exprima lumea interioara (exprimarea de sine).

3. A treia etapa este pregatirea victimei pentru a stabili granite sanatoase in reatiile cu ceilalti, ca sa nu mai fie niciodata folosita sau abuzata (autoprotectia).

Calea biblica spre schimbare

Acesta presupune trei pasi: sinceritatea, pocainta si dragostea indrazneata.

I. SINCERITATEA

este hotararea de a vedea realitatea asa cum este, fara a o distorsiona, minimaliza sau spiritualiza in mod constient. Sinceritatea incepe prin a recunoaste ca suntem toti inselati si ca am prefera sa construim o lume falsa, decat sa dam ochii cu lumea stralucitoare, mistuitoare a adevarului. O persoana sincera isi recunoaste preferinta pentru adevaruri vagi, partiale, care nici nu necesita schimbare, nici nu deconspira prezumtia autosuficientei.  Crearea unei lumi false este de fapt o incercare de a-L scoate pe Dumnezeu din lumea noastra. Sinceritatea inlatura nevoia de a trai o viata in minciuna, iar adevarul elibereaza sufletul, deoarece ridica povara de a purta greutatea unei lumi false.

Daca un om se dedica schimbarii prin sinceritate, trebuie sa recunoasca pe deplin vatamarea interioara si exterioara cauzata de abuzul sexual.

  1. Vatamarea interioara

“Nu trebuie sa pastrez un val de taina si rusine peste trecutul meu, dar nu mi se cere sa impartasesc trecutul cu oricine consider ca nu este vrednic de incredere si nu este sensibil”.

a) Scopul recuperarii amintirilor este in primul rand renuntarea la negare, care este un afront la adresa lui Dumnezeu. Presupune ca o realitate falsa este deasupra adevarului, sau ca Dumnezeu nu este suficient de bun sau puternic pentru a fi de ajutor in procesul de recuperare. In cele din urma, alegerea de a confrunta amintirile din trecut este alegerea de a nu trai o minciuna. In al doilea rand, trecutul nostru ne defineste in aceeasi masura ca prezentul si sperantele noastre pentru viitor, iar a reteza trecutul este ca si cum am sterge o parte din identitatea noastra. In cele din urma, confruntarea trecutului ne ajuta sa vedem prezentul cu o mai mare claritate. Nimic nu a fost ascuns care sa nu poata iesi la iveala intr-un moment neasteptat.

b) Cat de mult am de infruntat pentru ca schimbarea sa poata surveni?  Schimbarea cea mai profunda este in procesul pocaintei, dar sinceritatea pregateste terenul pentru ea. Partea noastra este sa fim pregatiti; partea lui Dumnezeu este sa orchestreze procesul conform personalitatii, nevoii noastre si scopului Sau bun. In consecinta, Dumnezeu, in harul Sau, va readuce amintirile la vremea randuita de El, conform scopurilor Sale suverane.

c) Cat de mult trebuie sa insist pentru a recupera amintirile vagi sau pe cele care raman ascunse? Raspunsul este simplu: fii deschis – dar nu insistent; fii curajos – dar nu frenetic; fii vigilent – dar nu obsedat.

2. Vatamarea exterioara

Pacatul ignorat sau negat persista, ca o infectie netratata. A infrunta esecul autoprotectiei presupune a pasi in regretul, tristetea si rusinea de a ne fi aprins singuri focul. Inseamna sa recunoastem ca urmarea unui stil de viata autoprotectiv este “zacutul in suferinta” si jelirea pierderii a ceea ce ar fi putut sa fie, impreuna cu experienta vatamarii care a fost. Sinceritatea o va obliga pe victima sa infrunte faptul ca nu a avut niciodata copilarie,, nici o lume sigura si calda. In acelasi timp, va expune mijloacele de autoprotectie de care s-a slujit la varsta adulta pentru a diminua durerea din trecut, ajutand-o sa-si inteleaga inima flamanda, infuriata.

3. Procesul sinceritatii

a) Deschiderea – are loc ori de cate ori amintirile unei victime revin si ea recunoaste abuzul sexual din trecut. Trebuie facuta apoi o a doua alegere: aceea de a trata abuzul.

b) Actionarea pompei – implica disciplinele spirituale ale rugaciunii, postului si citirii Bibliei. Intentia nu este de a explica modul in care se practica fiecare disciplina in parte, ci identificarea beneficiilor sinceritatii active in raport cu abuzul sexual. In timp ce rugaciunea invita la expunere, iar postul intensifica foamea, studiul Cuvantului expune, trezeste si, in cele din urma, satisface inima, ajutand-o sa patrunda gandurile lui Dumnezeu.

c) Analizarea informatiilor si concluziile logice – cantarirea informatiilor, tinerea unui jurnal si discutiile cu un consilier si cu prieteni de incredere, deschid usa spre informatii cruciale pentru procesul de schimbare. Cantarirea priveste o amintire, o poza sau un adevar din nenumarate perspective, pentru a-i prinde intelesul. Asternerea in scris a faptelor si a sentimentelor legate de un eveniment, intareste experienta si ii permite sa devina mai reala. Nu suntem meniti sa ne tratam durerea singuri, de aceea conversatia are o modalitate unica de a invia trecutul, de a dezvalui prezentul si de a deschide usa posibilitatii de schimbare. Cauta pana gasesti pe cineva care nu te judeca, nici nu se asteapta din partea ta la schimbari rapide, care nu te trateaza cu o compatimire plina de superioritate si nici nu este preocupat doar de victimizarea ta.

*Rezumat din cartea “O inima ranita” de Dan Allender – speranta pentru adultii victime ale abuzului sexual in copilarie.