Nu ne dorim să se întâmple, sau cel puțin să nu existe lângă noi. Dar ce facem dacă realitatea arată altfel decât ne dorim? Încercăm să prevenim. Iată doar câteva aspecte, dar cu siguranță pot fi găsite soluții mai multe și mai eficiente pentru ca abuzul sexual  în cadrul bisericilor să fie descurajat.

1. O cultură sănătoasă pentru protejarea și susținerea victimelor în cadrul bisericii. Vindecarea victimelor trebuie să fie o preocupare importantă a comunității creștine și trebuie să meargă mâna-n mâna cu o reînnoire a bisericii la toate nivelurile ei (Papa Benedict).

2. Refuzul musamalizarii. Nimeni nu mai poate nega faptul că abuzul sexual este o realitate, dar pe de altă parte prea puțini își asumă să rupă tăcerea. Tăcerea, după mine, este o încurajare tacită. Dacă tot mai mulți am putea vorbi despre asta, abuzatorii ar fi descurajați să comită asemenea acte și cei care le acoperă ar fi descurajați să le mai țină ascunse. Pentru că atunci când ies la iveală, toți se fac vinovați într-o oarecare măsură. Și vor ieși, cu siguranță. Avem nevoie de oameni care să își unească forțele nu pentru a proteja o imagine, ci pentru a proteja alte posibile victime.

3. Victima este mai importantă decât imaginea sau abuzatorul. Știu, multe biserici se tem că le va fi afectată mărturia (sau imaginea), dar oare poate fi pusă aceasta în balanță cu distrugerea sufletului unei victime (mai ales copii)? Nu răspund eu, ci las cuvintele Domnului Isus să o facă: „Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.” Matei 18:6

4. Asumarea responsabilității atât pentru ajutorarea victimelor cât și pentru pedepsirea făptașilor. Aud expresii de genul „biserica pedofilolor” acolo unde abuzurile au ieșit la iveală și adevărul a fost dat pe față, asumat, îndreptat. Când un lider religios ajunge după gratii pentru pedofilie, majoritatea sunt cu ochii pe biserica respectivă și o arată cu degetul. Dar cu ce suntem noi mai buni, că le ascundem și ne prefacem că nu există, iar abuzatorii umblă liberi printre noi făcând alte victime? În fața lui Dumnezeu cum este mai corect: păcatul să fie expus și pedepsit, sau acoperit și multiplicat?

5. Campanii de informare și seminarii despre abuzul sexual și realitatea zbuciumată din spatele unei imaginii netulburate. Campanie care să cuprindă conștientizare, informare, consecințe, pași spre vindecare, prevenție.  Mi-aș dori o deschidere mai mare din partea bisericilor spre acest subiect, mai puțină reticență și mai multă eficientă, pentru că este mai ușor să prevină decât să vindece.

6. Grijă deosebită și atenție sporită față de categoriile vulnerabile (copii, adolescenți, persoane cu nevoi speciale, femei) atât prin măsuri de protecție cât și printr-o consiliere adecvată. Biserica să fie locul care oferă protecție, siguranță, încurajare, încredere, deschidere, îndrumare și să ia în serios orice semne care ar putea conduce spre abuz.

7. O doctrină sănătoasă din punct de vedere Biblic ar fi de mare ajutor în prevenirea abuzurilor (inclusiv violență domestică, traficul de persoane, pedofilie), pentru că niciunde în Biblie nu găsim un argument prin care Dumnezeu să încurajeze abuzul, oricare ar fi el. Promovarea unei percepții corecte despre sine, relații, Dumnezeu, biserică.

8. Abuzul poate fi acoperit, consecințele nu. O informare corectă asupra consecințelor poate ajuta la descoperirea abuzului înainte să se extindă și să facă ravagii.

9. Distribuirea materialelor informative (în limba română încă sunt destul de puține) care explică pe larg ce înseamnă abuzul sexual și cum poate fi recunoscut.

10. Și nu în ultimul rând rugăciunea, atât individuală din partea oamenilor care au pe suflet această lucrare, cât și în grupe mici sau cu întreaga biserică. Este nevoie de lupta în rugăciune pentru protecție, discernământ, vindecare, eliberare, restaurare, o viziune corectă și clară în acest sens.