Setea de iubire este un instinct pozitiv, un dar dumnezeiesc ce se manifesta in nevoia de a iubi si de a fi iubit cu care se naste fiecare om. Este o dorinta intemeiata, care trebuie implinita din leagan pana la mormant. Copiii lipsiti de iubire – cei carora aceasta nevoie fundamentala de dragoste nu le este satisfacuta- vor ramane marcati pe viata.

Daca am putea masura continutul, am putea constata ca orice om se naste cu rezervorul de iubire gol. Dar gandeste-te ca deasupra lui se afla cele doua rezervoare ale parintilor biologici care de-a lungul timpului revarsa iubire din propriile rezervoare in recipientul copilului. Cincisprezece sau douazeci de ani mai tarziu, cand copilul se rupe de familia in care a crescut pentru a-si intemeia el insusi o familie, rezervorul lui este suficient de plin pentru ca adult fiind, sa fie capabil sa umple rezervoarele copiilor lui, care vor putea la randul lor sa umple vasele copiilor lor. Astfel, intr-o familie normala, armonioasa, iubirea se transmite din generatie in generatie, revarsandu-se de la parinti in copii. Ce se intampla daca, dintr-un motiv sau altul, unul dintre parinti nu se afla alaturi de copiii lui? In cel mai bun caz copilul mai are la dispozitie un rezervor cu iubire din care sa se hraneasca, dar in multe situatii e vorba de mult mai putin.

Pentru ca rezervorul de iubire al parintilor sa nu sece, trebuie sa existe o solida relatie de comunicare intre ei. Intr-o familie normala, functionala, exista o relatie de dragoste si respect reciproc, de prietenie sincera intre mama si tata. Schema ideala este aceea in care pluteste un rezervor plin de iubire deasupra parintilor si copiilor: Dumnezeu. Iubirea noastra nu este fara greseala, a Lui e perfecta. Iubirea noastra are limte, a lui e nemarginita. In cazul nostru, iubirea depinde de raspunsul pe care il primim. El face tot ce e mai bine pentru noi indiferent daca ii rasplatim sau nu iubirea. Noi nu ne putem face fericiti unul pe celalalt, El poate. El este sursa primordiala de hrana sufleteasca. Cea mai fericita situatie este aceea in care parintii primesc dragostea Lui cu sufletul deschis si, avand rezervoarele pline, o revarsa asupra copiilor.

Conflictele dintre parinti dau nastere adesea la situatii foarte triste. Fara sa-si dea seama, unul sau ambii parinti pot ramane cu vasul gol. Pentru a-si satisface propriile nevoi afective, ei absorb putinul continut al rezervorului copilului, secandu-l aproape. Una din amintirile din copilarie care se pastreaza in memoria dr H. este aceea a copacului lovit de trasnet. El incepuse sa se dezvolte normal, dar intr-un anumit moment al cresterii sale a fost izbit de trasnet. Lovitura i-a despicat trunchiul si aproape ca l-a doborat, insa copacul a supravietuit. El s-a straduit sa creasca in continuare ca orice copac, intinzandu-si radacinile spre adancuri in timp ce coroana sa tintea spre cer, chiar si in aceasta stare chinuita. Lovitura fulgeratoare ii marcase definitiv cresterea, desi copacul incerca mereu sa se inalte. Codependenta afecteaza in acelasi fel personalitatea. Daca ar trebui sa dam o alta definitie codependentei am putea spune ca „este situatia in care rezervoarele cu iubire functioneaza in gol”.

Putem folosi ca ilustratie pentru codependenta o prajitura cu patru foi. Stratul superior consta in SIMPTOMELE VIZIBILE: diferitele tipuri de dependenta, inclusiv cele care nu se refera la substante chimice: obsesia de a munci, crizele repetate de furie, maniile comportamentale si multe altele, toate formeaza stratul de suprafata.

Urmatorul strat il reprezinta NIVELUL RELATIILOR. Asemenea copacului lovit de trasnet, individul descopera ca toate relatiile sale sunt afectate, alterate si distorsionate, din cauza a ceea ce s-a intamplat inainte. Dar oare care e lovitura ce a dus la aceasta situatie?

Al treilea strat – trasnetul, radacina raului- este orice forma de ABUZ despre care vom vorbi pe larg in capitolul urmator si care accentueaza distorsiunea survenita in relatiile interpersonale.

Al patrulea strat si cel mai profund este tocmai nevoia de baza: NEVOIA DE IUBIRE, la fel de importanta pentru noi ca si nevoia de a respira. O persoana cu carente serioase in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor sale afective este numai pe jumatate om, in continua cautare pentru a gasi jumatatea lipsa. Aceasta injumatatire, aceasta neimplinire se afla la radacina multora dintre problemele grave ce afecteaza relatiile si viata.

Dar lucrurile nu sunt atat de simple pentru ca un obstacol foarte mare in rezolvarea carentelor afective este negarea. Intrebati pe oricine daca a avut o copilarie fericita si majoritatea se vor grabi sa raspunda cu „da”. Aici se intampla unul din urmatoarele doua lucruri: 1. parintii au fost cu adevarat oameni cumsecade si merita toata aprecierea copiilor. sau 2. persoana respectiva a avut o copilarie ingrozitoare si rezervorul ei afectiv este gol.

Persoanele care au suferit o grava privare de afectiune sunt adevarati maestri ai negarii. Ea ii insoteste in permanenta pentru ca acesti oameni au trait o viata intreaga in minciuna – inchipuindu-si, dorind, tanjind ca vietile lor sa fi fost frumoase, cand in realitate au trecut prin suferinte de nesuportat datorita privarii de afectiune si probabil a violentei fizice. Le este imposibil sa se opreasca acum. Daca realitatea reuseste sa se strecoare pe undeva, trecutul cumplit ameninta sa iasa la suprafata cu toate ranile lui deschise.
De aceea negarea este un obstacol major in calea vindecarii.

De obicei durerea este ingropata cu atata grija. Unele persoane nu numai ca isi ingroapa adanc amintirile dureroase, ci le alunga cu totul. Din nefericire, fiindca durerea contamineaza totul in jurul ei, intregul complex de experiente care are legatura cu trauma respectiva, va fi eliminat. Multi dintre cei abuzati in copilarie isi sterg in intregime din memorie acea felie din viata lor si opun o mare rezistenta emotionala in a rechema amintirile.

Exista vindecare dar procesul este dureros. Problemele se agraveaza din ce in ce mai mult, nefericirea devine mai profunda. Ranile trecutului continua sa sangereze. Efectul ne impiedica sa mai vedem clar realitatea: facem aceleasi greseli iar si iar, in tot acest timp ghidandu-ne dupa ceea ce credem ca vedem si nu dupa ceea ce exista in realitate.

Aranjarea stratului superior este doar o masura cosmetica ce nu ne ajuta in realitate. Tratarea celui de-al doilea strat (relatiile de zi cu zi cu alte persoane) prin aplicarea unui plasture ajuta la fel de putin. Numai atunci cand straturile de baza (trasnetul care a provocat durerea si setea fundamentala de iubire) vor fi dezvelite si vindecate cu grija, „tortul” va fi iarasi apetisant.

Nu e usor sa reconstruiesti o fundatie care a fost gresita de la inceput si a continuat sa se deterioreze intreaga viata. Odata ce ti-ai pus in gand sa faci acest lucru, trebuie sa te apuci de treaba serios. „In cautarea fericirii” nu este doar o fraza fara sens sau o inscriptie pe un pergament ingalbenit de vreme. Ci este dreptul tau natural, pentru ca fericirea si iubirea se afla la indemana oricui.

* Fragmente din cartea “Labirintul codependentei” – de Robert Hemfeltdr. Frank Minirthdr. Paul Meier