Prea multi oameni isi neglijeaza nevoile profunde din cauza codependentei, amplificandu-si suferinta. Morala crestina a slujirii aproapelui este pervertita de simptomele codependentei. „Ajuta-i pe altii” devine „nu te ajuta pe tine insuti, ajuta-i numai pe altii”. „Renunta la tine” devine „renunta si la nevoile tale justificate, obisnuite ale sinelui”. Isus S-a desprins de multimile care-i cereau ajutorul pentru a ramane singur sa se roage Tatalui Sau. Cat timp a umblat printre oameni, El a stiut ca, pentru a umple rezervoarele de iubire ale celorlalti, El trebuie sa si-l umple mai intai pe al Sau. Asa trebuie sa facem cu totii.
Gasind suport in modelele noastre culturale, nevoia de a te sacrifica pentru binele altora, cu toate avantajele si dezavantajele ei, poate sa se transforme intr-o adevarata obsesie. Cand va claca intr-un lucru isi va schimba obsesia pentru altceva. Oricare ar fi acel lucru, nu-i va da o satisfactie mai durabila decat ce face acum. Viata lui se va roti in spirala, aceeasi poveste in versiuni diferite si cu fiecare episod in plus, amaraciunea si dezamagirea lui vor taia si mai adanc, caci amaraciunea este radacina ascunsa a extenuarii. Daca e si crestin, amaraciunea va afecta inevitabil relatia lui cu Dumnezeu si cu cei din jur. Drumul lui spiritual se va infunda si el. Epuizarea se raspandeste asemenea unui incendiu. Ranile nu se vindeca cu timpul, ci se agraveaza daca nu sunt tratate.
*Fragment din cartea „Labirintul codependentei” – dr. Robert Hemfeltdr. Frank Minirthdr. Paul Meier
Related Posts
